Limitele de îngheț pentru fiecare specie de pomi fructiferi

Din practică s-a observat că limita de îngheț este dependentă de numeroși factori. În general, pomii tineri au o rezistență mai mică la temperaturile scăzute decât cei maturi, iar ambele categorii sunt mai rezistente decât pomii care au intrat în perioada de declin.

Speciile care încheie perioada de vegetație mai devreme, rezistă mai bine la temperaturi scăzute decât cele care au perioada de vegetație prelungită până toamna târziu.

Temperaturi limită de rezistență la ger:

Specia – Limita de rezistență

Măr:  -35 grade Celsius

Păr:  -32 … -38 grade Celsius

Gutuiul:  -28 … -30 grade Celsius

Prun:  -30 … -32 grade Celsius

Cais:  -26 … -28 grade Celsius

Piersic:  -24 … -26 grade Celsius

Cireș:  -29 … -32 grade Celsius

Vișin:  -30 grade Celsius

Căpșun:  -16 … -24 grade Celsius

Smochin:  -16 grade Celsius

Mărul siberian:  -45 grade Celsius

Părul de Ussuria:  -45 grade Celsius

Gerurile care vin treptat sunt mai puțin periculoase decât cele bruște. La vișin, de exemplu, gerurile de -20 grade Celsius, care s-au înregistrat progresiv, au distrus doar 3% din muguri. Aceasta se datorează faptului că instalarea lenta a gerurilor permite desfășurarea normala a proceselor de călire. Aceeași temperatură, survenită brusc, ar fi distrus mugurii în proporție de 96%.

Gerurile de revenire de la sfârșitul iernii, după zile mai călduțe, sensibilizează pomii la ger. Dezghețurile și înghețurile repetate pot produce degerări la temperaturi mult mai puțin scăzute decât rezistă în mod normal specia respectivă.

Gerurile de revenire din zilele și nopțile de la sfârșitul iernii (februarie – martie) provoacă arsura scoarței și vătămarea cambiului care și-a pierdut din călire. În funcție de evoluția temperaturilor scăzute care se înregistrează în timpul iernii la noi, și de modul cum reacționează speciile fructifere, s-a ajuns la următoarele concluzii:

• Localitățile sau zonele în care se înregistrează, iarna, frecvent temperaturi sub -24 grade Celsius sunt nefavorabile pentru cultura migdalului, caisului, piersicului și chiar cireșului, chiar dacă rezistența lor maximă indicată de literatura de specialitate este mai mare;
• Localitățile în care se înregistrează temperaturi sub -26 grade Celsius sunt nefavorabile speciilor enumerate mai înainte, cărora li se adaugă parul, gutuiul, nucul.
• În localitățile cu ierni și mai aspre se pot cultiva: mărul, prunul (soiuri rezistente) și vișinul care suportă, fără pagube mari temperaturi de -30 grade Celsius și chiar mai scăzute.
• Brumele și înghețurile târzii de primăvară care, în unele localități, se înregistrează frecvent, după pornirea în vegetație, fiind specifice climatului continental excesiv, contribuie și ele mult la limitarea culturii unor specii fructifere.

Rezistenta la ger a rădăcinilor

Rezistenta la ger a rădăcinilor este mult mai scăzută decât a părții superioare. La măr, rădăcinile degeră la -7 … -12 grade Celsius, pe când partea aeriana la -35 grade Celsius. La păr, limita de rezistență a rădăcinilor este de -11 grade Celsius. La piersic -10 grade Celsius, la vișin -14 grade Celsius, iar la coacăz -15 grade Celsius.