Bolile căpşunului: cum le depistăm, cum le prevenim şi cum le combatem

Potenţialul biologic de producţie la căpşun, la fel ca la toate plantele cultivate, este pus în valoare numai de plantele sănătoase. O plantaţie sănătoasă de căpşun, în care se respectă principalele verigi tehnologice, poate să ofere peste 20-25 tone/ha. Atunci când am „scăpat” bolile în plantaţie, producţia scade simţitor, putând duce, în unele cazuri, la compromiterea recoltei.

VIROZELE

Virozele se întâlnesc frecvent la căpşun, mai ales, în plantaţiile care au fost înfiinţate cu stoloni proveniţi din câmpurile de producţie. Principalele simptome care se observă la plantele virozate sunt: mozaicarea, îngălbenirea, decolarea şi/sau încreţirea frunzelor. Producţia plantelor afectate de viroze scade simţitor şi, în unele cazuri, plantele se usucă. Există şi cazuri când simptomele nu se văd cu ochiul liber.

Viruşii sunt paraziţi care se dezvoltă în ţesutul plantelor. Principalii vectori care transmit viruşii sunt purecii, afidele şi alte insecte, pentru organele superioare ale plantei, şi nematozii în sol. Deoarece căpşunul se înmulţeşte pe cale vegetativă, toate plantele afectate vor produce alte plante bolnave.

Există în prezent un număr mare de viroze care afectează plantele de căpşun, dar în acest articol vom prezenta doar trei şi care pot afecta semnificativ plantaţiile pe rod.

Îngălbenirea marginală a frunzei (Strawberry wild yellow edge – SWYE)

Principalul vector de transmitere sunt purecii. Simptome: plantele sunt de talie mică, frunzele au peţiolul scurt; marginea frunzelor are o bordură galbenă şi foliolele se răsucesc în sus; are loc o îngălbenire uşoară a frunzelor tinere, care îşi reduc din suprafaţă; producţia de fructe şi stoloni scade drastic. Simptomele pe frunze sunt evidente încă din primăvară.

Pătarea (marmorarea) frunzelor (Strawberry mottle virus – SMV)

Este un virus transmis, de asemenea, prin pureci, dar şi alte insecte, şi este cel mai răspândit în prezent pe glob. Simptome: se manifestă prin decolorarea nervurilor frunzei şi răsucirea frunzelor; frunzele tinere se decolorează, iar uneori apar pete cu contur neregulat, dispuse de-a lungul nervurilor. Virusul este transmis, în general, prin afide.

Încreţirea frunzelor (Strawberry crinkel virus – SCV)

Este un virus foarte răspândit pe plan mondial şi se transmite în special prin afide şi pureci. Simptome: frunzele se deformează prin distorsiune, apar pete clorotice pe frunze; creşterile foliolelor sunt inegale, apare îngălbenirea nervurilor principale şi secundare.

Mijloace de apărare în cazul virozelor

Nu există în prezent substanţe chimice care să ne ajute în lupta împotriva virozelor. Trebuie luate măsuri profilactice, în primul rând procurarea de material săditor liber de viroze, din pepiniere autorizate. Se va respecta rotaţia culturilor, combaterea purecilor, afidelor, nematozilor, curăţirea în primăvară a plantaţiei de frunzele bolnave.

BACTERIOZELE

Arsura (bacteriană) a frunzelor (Xanthomonas fragariae, Kennedy et King)

Simptome: pe faţa inferioară a frunzelor de căpşun şi de-a lungul nervurilor principale şi secundare apar pete neregulate, translucide, de un verde deschis; în stadiul evoluat, simptomele apar şi pe faţa superioară a frunzelor, respectiv pete galbene care devin apoi roşiatice sau brune. La umiditate, se formează o scurgere lichidă, caracteristică, de exudat bacterian. În ultimele stadii de dezvoltare, ţesuturile necrozate se distrug şi apar perforaţii pe frunză. Se răspândeşte prin plantele bolnave, prin apa de irigat prin aspersiune, prin frunzele purtate de vânt, iar de un an la altul, prin frunzele bolnave căzute pe sol.

CIUPERCILE LA CĂPŞUN

Există un număr mare de boli la căpşun produse de ciuperci care atacă toate organele plantelor: rădăcini, colet, frunze şi fructe. Aceste boli s-au răspândit mai ales în plantaţiile multianuale, iar de aici, cu uşurinţă, şi în plantaţiile noi.

Mana căpşunului, produsă de ciuperca Phytophtora fragariae

Simptome: la plantele de căpşun atacate de Ph. Fragariae, simptomele apar primăvara târziu sau vara devreme. Plantele atacate nu se mai dezvoltă şi nu mai produc stoloni sau produc foarte puţini. Frunzele tinere sunt de o culoare verde-albăstrui, iar cele bătrâne sunt roşiatice, galbene sau portocalii. Plantele atacate puternic produc puţine fructe sau nu mai produc deloc şi, adeseori, se veştejesc şi mor în lunile de vară. În primele stadii, rădăcinile tinere încep să putrezească de la vârf. Pe măsură ce putrezirea avansează, sunt distruse rădăcinile laterale. Unul dintre simptomele caracteristice este decolorarea rădăcinilor, în timp ce cilindrul central rămâne roşcat.

Ciuperca se conservă în sol cel puţin 10 ani sub formă de oospori, iar penetrarea se face datorită zoosporilor, prin extremităţile rădăcinilor.

Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea Pers.)

Este una dintre cele mai răpândite boli la căpşun, şi poate cauza pierderi importante în anii cu precipitaţii bogate. Sunt atacate părţile aeriene ale plantei: frunzele, florile, pedunculii florali, dar mai ales fructele.

Simptome: primele semne de atac apar, în general în perioada înfloritului; apar pete brune care se dezvoltă destul de rapid pe organele atacate. În condiţii umede, apare un înveliş cenuşiu format din conidioforii şi conidiile ciupercii. Fructele atacate putrezesc rapid şi nu sunt comestibile.

Infecţia are loc mai ales în perioadele umede şi cu temperaturi ridicate, cu frecvenţă mai mare în sere şi solarii. Diseminarea sporilor se face prin ploaie, vânt, acţiunea umană etc.

PĂTĂRILE LA CĂPŞUN

Pătarea albă produsă de Mycospheraella fragariae – este boala cea mai răspândită a căpşunului în condiţiile ţării noastre.

Atacul se manifesta prin apariţia pe frunze a unor pete de culoare roşie – violacee, care in timp capătă un aspect cenuşiu – albicios. Petele sunt circulare (2-4 m in diametru), izolate sau confluente.

Simptomele asemănătoare pot apărea şi pe sepale şi peţioluri la un atac sever. Pe peţioluri petele sunt mai alungite şi în general rămân de culoare roşie violacee. Ciuperca se transmite de la un la altul prin miceliul de rezistenta aflat în organele atacate sau prin fructificaţiile care se formează în frunzele moarte. Boala este favorizata de umiditatea ridicată şi de vârsta plantaţei.

Pătarea roşie (purpurie) produsă de Diplocarpon earliana. Boala se manifestă pe limbul frunzelor, peţioluri şi pedunculi florali şi caliciu, sub forma unor pete roşietice cu diametru de 1- 5 mm. Cu timpul, petele confluează şi ocupă aproape toata suprafaţa limbului, iar culoarea lor devine brun – roşcată. În dreptul petelor, ţesutul se închide la culoare, frunzele se usucă prematur şi cad. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenţă sau prin fructificaţiile ciupercii, care se formează pe frunzele moarte. Boala este favorizata de umiditate şi de temperatura ridicată.

Pătarea brună produsă de Dendrophoma obscurans. Atacul se manifesta pe frunze, prin apariţia unor pete circulare roşii – violacee, la început de 2-5 mm în diametru, iar cu timpul ajung la 1-2 cm în diametru. Ţesuturile din dreptul petelor se necrozează, frunzele se usucă prematur si cad . Ciuperca se transmite de la un an la altul prin fructificaţiile sale, care se formează pe partea superioara a frunzelor uscate. Răspândirea ascosporilor şi infecţiile sunt favorizate de căldură şi umiditate. Un atac puternic se manifestă în verile umede, după recoltat.

Făinarea produsă de ciuperca Shaerotheca macularis. Boala se recunoaşte uşor, prin pâsla albicioasă care apare vara pe frunze, care se deformează. Când atacul este sever, timpuriu, poate apărea şi pe fructe, care nu se mai dezvoltă. În toamnă apar, pe faţa inferioară, pete mici negre, periteciile, ca formă de rezistenţă. Boala apare în verile căduroase, cu nopţi umede sau dimineţi cu ceaţă prelungită.

Mana coletului produsă de Phytophtora cactorum

Este o boală care s-a răspândit foarte mult în Europa de vest şi SUA, distrugând, în unii ani, suprafeţe mari cultivate cu căpşuni sau reducând producţia în parcelele infectate. Este o boală specifică de rădăcină, dar atacă toate organele plantei.

Simptome: se manifestă ofilirea şi uscarea frunzelor tinere şi necrozarea rizomului, care poate duce la uscarea plantei. Pe fructe pot aparea pete necrotice, brun-ciocolatii, de mărimi şi forme diferite. La un atac puternic, fructele se usucă, se zbârcesc, rămân tari şi cu un gust amar. Pe timp ploios, pe suprafaţa fructelor se dezvoltă un miceliu alb, care duce la înmuierea fructelor.

Protecţia fitosanitară

Pentru combaterea putregaiului cenuşiu, pătărilor albe şi roşii şi contra făinării la căpşun se va folosi fungicidul Signum® (1,5-1,8 kg/ha) cu respectarea obligatorie a termenului de aşteptare.

Pentru informaţii suplimentare: 

Biroul de consultare BASF în Republica Moldova:

GSM: 0 691 37 703