Rusia nu va elimina complet embargoul asupra importurilor de tomate din Turcia

Rusia nu intenţionează să elimine complet embargoul asupra importurilor de tomate din Turcia, a declarat luni ministrul Agriculturii, Alexander Tkachev, transmite Reuters.

Producţia internă de tomate a Rusiei a crescut semnificativ, inclusiv în urma alocării de fonduri guvernamentale, deci ar fi “incorect şi inadecvat” să modificăm această politică, a explicat Tkachev.

Acesta a adăugat: “da, desigur, nu suntem doar nepregătiţi pentru asta, dar nici nu o vom face”.

Oficiali de la Moscova şi Ankara ar urma să discute restabilirea importurilor de tomate turceşti la reuniunea care va avea loc în 18 august, în oraşul Izmir din Turcia.

Producţia de carne, brânză şi legume a Rusiei a crescut, după ce în anul 2014 a interzis importurile de alimente din Occident. După ce aviaţia turcă a doborât un avion rusesc de vânătoare, în decembrie 2015, Moscova a extins embargoul pentru a include şi tomatele din Turcia, pentru care Rusia era cea mai mare piaţă de export. Chiar dacă între timp relaţiile dintre Ankara şi Turcia au revenit la normal, interdicţia privind importurile de tomate din Turcia este în continuare în vigoare şi ar putea fi ridicată doar peste trei până la cinci ani, au declarat recent oficialii ruşi. În aceste condiţii, ar putea fi prea târziu pentru exportatorii turci dacă eforturile Rusiei de a creşte producţia internă vor da roade.

Potrivit analiştilor, o componentă cheie a planurilor Rusiei de a deveni auto-suficientă în producţia de tomate până în 2020 sunt proiectele de sere construite cu sprijinul statului. Deşi Rusia importă anual aproximativ 500.000 de tone din cele 3,4 milioane tone de tomate pe care el consumă anual, iernile renumit de aspre au limitat până acum capacitatea ţării de a majora producţia, susţine firma de consultanţă IKAR.

În prezent, doar 620.000 de tone din producţia de tomate a Rusiei provine din sere, restul fiind asigurat de producţia în câmp deschis realizată doar în perioada iunie-septembrie, pe terenuri private aparţinând familiilor individuale şi vândută pe pieţele locale, susţine IKAR.