Manual Clearfield pentru floarea-soarelui (IV). Combaterea lupoaiei

23 ianuarie 2018

Distribuie articolul:

Lupoaia

Orobanche spp.

Răspîndire

Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.) este una dintre cele mai importante plante oleaginoase din întreaga lume. Creşterea şi dezvoltarea ei sunt afectate în mod frecvent de către factori biotici şi abiotici, ce conduc la diminuarea recoltei. Unul dintre factorii biotici este Orobanche cumana (lupoaia).

Această buruiană holoparazită ameninţă serios producţia de floarea-soarelui din bazinul mediteranean, Europa de Est, de Vest şi Orientul Apropiat, unde este obţinută mai mult de jumătate din producţia de floarea-soarelui din întreaga lume.

Cercetările legate de Orobanche cumana ca parazit pentru floarea-soarelui au început în Rusia, la sfârşitul secolului XIX. Specia s-a răspândit rapid în principalele zone de cultură, la ora actuală fiind prezentă în toate ţările europene mari producătoare de floarea-soarelui: Bulgaria, Spania, Serbia, Ungaria, Moldova, România, Rusia, Ucraina și Turcia.

Biologia şi ecologia parazitului

Lupoaia (Orobanche spp.) se ataşează pe rădăcinile plantei gazdă, fiind o plantă total parazită (nefotosintetizatoare, cu frunze solziforme, lipsite de clorofilă). Tulpinile epigee sunt produse în vederea îndeplinirii unui singur scop, acela de a permite înflorirea şi formarea seminţelor; în cazul speciilor perene, seminţele pot persista în sol un număr mare de ani, fără a-şi trăda prezenţa.

Cele mai multe specii de lupoaie sunt extrem de specifice gazdei, uneori parazitând o singură specie gazdă sau un singur gen. Alte specii de lupoaie, deşi sunt capabile să paraziteze o serie întreagă de specii neînrudite, manifestă totuşi puternice preferinţe regionale. Seminţele de lupoaie germinează atunci când intră în contact cu rădăcinile plantelor gazdă, germinaţia fiind declanşată de stimulii chimici produşi de rădăcina plantei gazdă. Rădăcina fină a lupoaiei creşte în interiorul rădăcinii gazdei, ajungând la ţesutul vascular pe care îl străpunge. În acest fel, planta de lupoaie formează un tubercul sub nivelul solului, din care vor apărea ulterior tulpini epigee pentru a asigura înflorirea plantei.

Lupoaia este o plantă termofilă (iubitoare de căldură) şi adesea foarte pretenţioasă sub aspectul preferinţelor legate de habitat.

Unele specii de lupoaie (Orobanche spp.) sunt buruieni segetale extrem de păgubitoare, mai ales în zonele semiaride ale lumii. Plantele gazdă, precum floarea-soarelui, sunt, de regulă, afectate serios de către acest parazit; cresc puţin şi adesea nu înfloresc.

Recoltele sunt diminuate semnificativ, dând naştere unor probleme majore în zonele afectate de secetă sau în cele în care agricultura nu este o activitate foarte profitabilă. Deoarece o singură plantă de lupoaie este capabilă să producă sute de mii de seminţe, pot avea loc foarte uşor infestări majore ale culturilor, ce pot fi compromise în întregime în intervalul câtorva ani.

Persistenţa mare a semințelor în sol şi faptul că se ataşează strâns de plantele gazdă face foarte dificil controlul parazitului, soluţia extremă fiind îndepărtarea manuală a tulpinilor ajunse în stadiul de înflorire, pentru a preveni înmulţirea plantei.

Combaterea speciilor de lupoie

Combaterea lupoaiei este adesea dificilă din motive diferite, cum ar fi:

cantitatea mare de seminţe produse;
viabilitatea seminţelor în sol timp de mai mulţi ani;
lipsa germinării seminţelor în absenta unui semnal chimic din partea unei plante gazdă, ritmul accelerat de creştere după răsărire şi afinitatea sporita cu planta gazdă.

Deşi s-au încercat diferite modalitaţi de control al lupoaiei de-a lungul anilor, acestea au avut o eficacitate limitată.

Hibrizi de floarea-soarelui rezistenţi la lupoaie

Hibrizii rezistenţi / toleranţi la lupoaie creaţi în mai multe ţări sunt utilizaţi în producţie de câţiva ani. Utilizarea pe scară largă a hibrizilor rezistenţi duce, de regulă, la apariţia unor noi rase ale parazitului ce reuşesc să depăşească genele de rezistenţă. De asemenea, s-a scurtat perioada de apariţie a noilor rase de lupoaie pentru care nu există gene de rezistenţă.

Metodele fizice de combatere

Metodele fizice de combatere a lupoaiei se referă la operaţii cum ar fi plivitul sau solarizarea, procese care fie sunt foarte costisitoare, fie necesită foarte mult timp.

Combaterea prin rotația culturilor

Mărirea perioadei de revenire a plantelor gazdă pe solele infestate cu lupoaie determină diminuarea gradului de infestare a solului cu Orobanche spp. Dacă nivelul iniţial de infestare este ridicat, din cauza marii longevităţi a seminţelor de lupoaie, combaterea completă nu poate fi realizată decât după o perioadă foarte lungă de pauză (probabil mai mult de 15 ani).

Deşi durata mare de revenire nu va rezolva problema, poate reduce infestarea. Majoritatea fermierilor practică rotaţia culturilor, plantele susceptibile de a fi infestate cu lupoaie nefiind cultivate în cultură repetată sau în monocultură.

Combaterea biologică

Diferiţi agenţi patogeni şi dăunători pot reduce populaţiile de Orobanche spp., însă anumite limitări restricţionează utilizarea acestei metode la floarea-soarelui în zonele cu ferme mari.

Combaterea chimică

Până în prezent, combaterea chimică a lupoaiei (Orobanche spp.) se putea face prin controlul stadiului generativ, mai exact al seminţelor, prin intermediul unor agenţi de decontaminare a solului, care omoară sămânţa în mod direct, şi a unor stimulatori de germinare sintetici, care determină germinarea seminţelor în absenţa unei plante gazdă.

Combaterea lupoaiei cu ajutorul tehnologiei Clearfield^®

Sistemul actual de producţie Clearfield^® pentru floarea-soarelui propune fermierilor o tehnologie nouă, ce oferă o opțiune de control unică în postemergenţă pentru Orobanche spp. Încă de la începutul dezvoltării sistemului Clearfield^®, în 1997, cercetările au arătat că erbicidul Pulsar^® 40 este foarte eficient în controlul lupoaiei.

În urma aplicării, substanţa activă din erbicid este translocată în plantele de floarea-soarelui prin intermediul vaselor libero-lemnoase către punctele de creștere.

Cantităţile mici de substanţă activă din erbicidul Pulsar^® 40 prezente în rădăcinile de floarea soarelui înainte şi în timp ce sunt metabolizate vor distruge plantele de lupoaie în timp ce acestea se ataşează pe sistemul radicular.

Momentul aplicării pentru combaterea specifică a lupoaiei

Deoarece sistemul radicular al unei plante de floarea-soarelui trebuie să se dezvolte înainte ca lupoaia să se ataşeze pe rădăcini, aplicarea erbicidului pentru controlul lupoaiei nu trebuie făcută înainte de apariția frunzelor 4-8 la planta gazdă (stadiul BBCH 16-18).

Combaterea integrată a lupoaiei

Controlul integrat al paraziţilor din genul Orobanche presupune combinarea şi integrarea diferitelor măsuri preventive şi metode de control în sistemul de producţie dat. Rezultatele obţinute prin utilizarea unei singure metode de control (cum ar fi folosirea hibrizilor rezistenţi de floareasoarelui) au demonstrat că acestea sunt adesea insuficiente sau nu pot fi utilizate o perioadă mare de timp.

Prin combinarea noului sistem de producţie Clearfield^® cu utilizarea hibrizilor de floarea-soarelui rezistenţi (la lupoaie), se rezolvă eficient problema combaterii parazitului Orobanche, cu efecte îndelungate. Ciclul de viaţă al genelor de rezistenţă de la floarea-soarelui se prelungeşte, contribuind totodată la împiedicarea apariţiei rezistenţei buruienilor la erbicide.